Disclaimer/Nota:
Acest blog este de fapt un jurnal "public" pentru mine, ...
ceva in genul filmului "Julie and Julia" (cartea este mai interesanta dar Meryl Streep face tot filmul).
Totul a inceput aproximativ acum 24 de luni, cum era si normal cu o problema. Problema mea era ca simteam cum mijloacele de comunicare actuale rapesc bucuria lucrurilor simple cum ar fi bucuria cititului.
Am realizat ca atata timp cat le citeam copiilor mei carti cu povesti sau de aventuri ei gaseau bucurii in lumea fantezista a povestilor si a cartilor, dar niciodata nu luau o carte in mana sa citeasca ba din contra respingeau orice sugestie de a citi. M-am intrebat de ce se intanpla acest lucru am fost la pediatru, oftalmolog, psiholog, intrebat prieteni cu copii mai mari, studiat web-site-uri etc. ...
si am primit/gasit sfaturi mai mult sau mai putin utile.
Dintre toate sfaturile si ideile pe care le-am adunat doar medicul psiholog mi-a explicat frumos ca este normal ca generatia copiilor nostri nu au nevoie sa citeasca si sa isi imagineze, ei primesc toate informatiile de care au nevoie prin imagini: emisiuni de televizor, poze, internet vizual, jocuri, apps etc.
Ei sunt adaptati de mici perfect mediului in care traiesc.
OK ... deci trebuie sa ma adaptez si eu acestui mediu si sa accept faptul ca ei nu vor vrea sa citeasca, dar oare cum vor descoperi bucuria imaginatiei a jocurilor de cuvinte, a poeziei, ironia frazelor cu sens dublu forma literelor intr-o carte , eu un emigrant digital trebuie sa accept ca generatia copiilor mei este o generatie care va trai virtual. Ei sunt "digital natives" care invata de pe youtube, care au prieteni pe facebook and se twitt(er).
Deci in spirit mioritic ar trebui sa ma resemnez si sa accept ... oare?
Sau poate pot sa fac ceva care sa schimbe acest lucru ? Ce idei, ce optiuni exista, oare trebuie sa reinventez roata?
